La mustaciosi cu Ady
Mai 4th, 2008La mustaciosi cu Adi
Se întâmpla ca acum ceva ani această povestioară să ia naştere într-o expediţie făcută de mine cu fostul meu “cumnat” Adi. În acea zi despre care am să vă povestec am făcut un concurs, care prinde peştele cel mai mare. Zis şi făcut. Iată-ne pe amândoi căţăraţi pe nişte bolovani, cu nişte araci de lansete din fibră plină, echipate cu mulinete Delfin, cum mai maniam nişte plătici de 150-300 grame în speranţa că vom prinde mustăciosul câştigător. Plăticile le bobinam cu sârmă pe jig gen “Drachkovitch”. Montură era simplă, de ochetul jigului legam sârmă de telefoane fără plastic pe ea, platica pusă pe un jig de 6/0 asemeni unui shad în care înfigeam pe laterale 2 ancore de 2/0 şi apoi cu ajutorul sârmei peştele era legat. Începem pescuitul concurs şi cum jucam noi de zor momelile în groapan uite că am avut prima trăsătură. Numai că trăsătura a fost ca un buştean dus la vale “fără muscatură ci doar o simplă apăsare”.Am înţepat brusc şi am rămas blocat ca într-o agăţătură, cam 30 de secunde, timp în care am smucit de câteva ori să dezgăţ, doar că năzbatica “agăţătură” s-a hotărât să plece încet, încet, precum “marfarul” la vale. Odată pornit nu s-a mai oprit până nu mi-a luat tot firul de pe mulinetă. Odată terminat firul de pe tambur, am început că alerg ca un disperat pe mal şi prin apa mică de lângă mal în speranţa că îl voi urni din drumul lui sau măcar că îl voi putea stopa cumva din cursa nebună. Nu a fost să fie şi a luat-o drept spre malul opus şi dus a fost cu tot firul meu de 60mm. Ce să zic, s-a dus lăsându-mă cu ochii în soare şi cu tamburul gol puşcă. Revin la locul iniţial unde cumnatul meu era în luptă cu fratele mai mic al celui care îi “dădusem” eu drumul un pic mai devreme. Cum ne stă nouă pescarilor mai bine mă bucur pe sub mustăţi când îl văd că are aceeaşi soartă cu mine. Pun iar fir pe tambur şi lansez în locul cu pricina în timp ce cumnatul bălăcărea de zor şi căuta să îşi potolească tremuratul mâinilor din cauza nervilor şi a adrenalinei. De această dată pun o plătică de 100 de grame echipată cu 2 ancore şi un plumb de 60 grame. Minutele trec şi peştele se încăpăţânează să tragă. Între timp Adi că aşa îl cheamă pe ex cumnat, îşi termină de făcut montura, echipată identic cu prima trece alături de mine la treabă. Acum eram iar amândoi în cărţi şi îmi doream din suflet să reuşim măcar unul dintre noi să scoatem măcar o pană de somn. Scorul concursului rămâne nemodificat mai multe ore până când stomacul îmi dictează că este momentul să “exersăm” ceva împreună. Ascultător din fire ies de pe locul de pescuit şi mă apuc de “ronţăit”. Şi cum “concasam” eu mai cu foc îl aud pe Adi cum ţipă ca din gură de şarpe să îl ajut că îl trage o dihania de pe pietroi. Nu stau pe gânduri şi în 2 timpi şi trei mişcări sunt lângă el să îl “ancorez”. Am uitat să vă spun ceva despre Adi, “durduliul” are cam 54 kilograme cu tot cu ambalaj. De data asta dihania de la capătul firului era o ciudăţenie pe care nu am putut să ne-o explicăm nici atunci, şi nici în momentul de faţă. Chestia asta nu pleca mai mult de 20 de metri în larg, că apoi se întorcea iar în pragul de sub noi. Aşa ca idee sub piertoaiele pe care stăteam căţăraţi precum nişte cocostârci, apa avea peste doisprăzece metri. Curentul Dunării bătea uşor în “mal” chiar în structurile astea şi sub ele se formase un cotlon de toată frumuseţea. Se ştie că în apropierea structurilor de piatră dihăniile se simt în “largul” lor. Bestiile care alegeau ca după înţepare să nu plece spre mijlocul canalului, se “adăposteau” în cataroaiele pline cu colonii de scoici tăiând înstantaneu orice fir. În final monstrul din lanseta lui Adi “vizitează” şi el cotlonul ornat cu scoici şi astfel ne salută din mers. În acea zi am continuat să pescuim fără nici un alt eveniment care să poată modifica în vreun fel clasamentul concursului nostru. La sfârşitul zilei admirăm apusul soarelui stând tăcuţi în faţă focului de tabără. După cele păţite în timpul zilei abia încheiate parcă ne era frică să vorbim.
Mai mult ca sigur că dacă am fi povestit cuiva cele păţite, cu ce “locomotive” ne-am luptat, cu siguranţă nu ne-ar fi crezut şi ar fi spus că sunt doar … poveşti pescăreşti. ..
În încheiere cred că o amintire pentru a căpăta valoare trebuie împărţită cu prietenii… şi unde poate fi mai bună o poveste decât la gura sobei în lungile “zile” de iarnă…
by Valentin Oprişănescu “vijelie”
bonus poze cu ceva baboi 
ciprian si liviu
Vladut
16 Responses to “La mustaciosi cu Adi”
1. greere Says:
Februarie 10th, 2008 at 11:55 pm e
e belea mare cand te loveste cate un tren dasta :”> am avut parte si zi ma nasoala ca aia nu exista:(( (( . dupa asa intamplare resatul zilei esti o “epava” iti trebe doar bere si tigari :P:P
2. olteanca Says:
Februarie 11th, 2008 at 6:35 pm e
Vijelie, dupa ce v-ati luptat cu “locomotiva” se pare ca senzatia de dupa era ceva gen ” m-a calcat trenu’”.:((((
Dupa povestile tale, sunt convinsa ca ti-ai scos tu parleala cu varf si-ndesat….:)))
3. olteanul Says:
Februarie 11th, 2008 at 9:13 pm e
place la mine tare mult povestile tale….sa ne traiesti profesore…si baga mare sa mai invatam si noicate ceva.
4. pilly Says:
Februarie 11th, 2008 at 10:53 pm e
treenu vagooonu…….suna telefooonuuu……:))) faina povestioara…..nu prea ai ce comenta in lupta cu un “monster truck”….pestele castiga mai mereu…..noi….cu onoarea ca l-am “simtit” in lanseta:P…baga mare Vali
5. 14 Says:
Februarie 12th, 2008 at 12:57 pm e
Vijelie tata tre sa intelegi ca de multe ori ti-o mai trage si peshtuku, ca si tu de cate ori o dai …mai tre sa o si ei …
da-i bataie inainte
6. fane Says:
Februarie 13th, 2008 at 9:39 pm e
eheee asta e o povestioara cu happy end…..pt EL ….dar nici nu vreau sa ma gandesc cum o fi una HORROR ……tot pt EL,,,,,,muhahaha…..super povestioara….de fapt e asa cum ne-ai invatat si fix cum ne-am asteptat ..frumoasa
7. ph3e4r Says:
Februarie 13th, 2008 at 10:25 pm e
Marfa povestioara.
8. florinaschioape Says:
Februarie 13th, 2008 at 10:30 pm e
am scapat multi pesti in genul asta ,de ce oare dupa o ora de lupta nu ramii cu pareri de rau ? tu stii de ce Vali ?
9. vijelie Says:
Februarie 13th, 2008 at 10:42 pm e
nu ai cum sa te superi pe “domeniul de activitate” hahahaha ar insemna sa te superi pe viata:)
10. Dan Says:
Februarie 17th, 2008 at 9:38 pm e
Vali….scrie o poveste cum ai prins o caracatita sa vad daca a mai prins cineva….stii tu la cine ma refer…:D 
11. salsa Says:
Februarie 24th, 2008 at 2:52 am e
nice! cam asa era sa raman eu fara un deget(din cauza gutei)pe hagiesti cu guta de 0,35, nu am avut pareri de rau, m-am gandit 2 zile la cat de mare ar fi putut fi!
si asta e o senzatie frumoasa,curiozitatea, si poate , mandria ca “monstrul” a venit la tine.ca nu l-am capturat, asta e meritul lui, daca nu ar fi “stiut” , nu ar mai fi avut kilogramele alea.
felicitari vali!
