1 kilometru, 2 ore şi 3 peşti
1 kilometru, 2 ore şi 3 peşti
… aşa aş rezuma ziua de azi, după o dimineaţă plicticoasă de stat pe net.
14 februarie 2008, ultima zi în care meteorologii ne anunţa că vom mai vedea soarele, pentru o perioadă de 6-7 zile. Aşa că mă hotărăsc rapid să ies la un pescuit pe Dâmboviţa. Mă smulg cu greu din faţa calculatorului şi îmi târăsc fizicul greoi de mamut prin casă căutând să îmi încropesc rapid o trusă de silicoane. Decis să îmi testez noua achizitie, o lansetă Sirrus Centurion de 8’0” cu o putere de aruncare între ½ şi 1 ½ oz, asta în traducere românească ar suna cam asa: - lansetă de 2,4 metri cu putere de aruncare între 14-42 grame. Arunc în grabă câteva silicoane şi nişte jiguri în buzunarul genţii, înşfac lanseta cu mulineta montată pe ea şi mă avânt pe treptele casei spre maşină, cu viteza melcului turbat. Reuşesc să pornesc jucăria şi aştept politicos să îmi dea voie să plec de pe loc ”dacă nu se încălzeşte nu pleacă nici tăiată cu toporul “. Pornesc prin traficul infernal din capitală şi mă îndrept spre cheiul Dâmbovitei. Locul unde pescuiesc este la maxim un kilometru de casa mea. Cred că dacă aş merge pe jos aş ajunge mai repede. Coloanele infernale de la semafoare mă fac să parcurg kilometrul în cel puţin 20 de minute. Oricum ajung în locul vizat şi încep să tatonez o zonă cu agăţături si cu apa destul de adanca. Nu apuc să lansez de două-trei ori că văd firul slăbindu-se puţin şi înţep instant. Noua lansetă se încovoaie uşor şi firul începe să o ia într-o parte destul de rapid. Drilul durează puţin şi lângă mal constat că am de-a face cu un salău cam la un kil jumate. Îl salt pe mal şi îl “blătuiesc” în viteză să nu am “musafiri”, după care îmi continui pescuitul. Nu trec 20 de minute şi apare claxonându-mă şi bunul meu prieten Mircea, pe care îl rog să îmi facă o fotografie cu infractorul dungat.
Pescuim împreună încă 20-30 de minute, după care Mircea se hotărăşte să meargă într-un loc nou să îl încerce. Pleacă şi mă văd iar singur şi liber să îmi fac de cap. Mă deplasez cam 200 de metri într-un loc unde ştiam că sunt pe fundul canalului sunt nişte betoane pline de colonii de scoici. În spatele meu soferii nervoşi care stau în coloana de zeci de minute din cauza semaforului care nu funcţionează, s-au pus pe claxonat formând parcă o simfonie stradală. Sunt unii mai spirituali care deschid geamul şi ne mai aruncă în zeflemea un “BAFTA !”, la care nu pot să nu îi răspund politicos: “şi mamei tele la fel”. Mă concentreu iar la pescuit şi pun un grub mic chartroz cu gliter cu un jig de 5 grame după care lansez în zona obstacolelor. După câteva lanseuri simt o mică tensiune în fir şi înţep brusc. Firul începe să danseze nervos şi în scurt timp aduc lângă mal baboiul nervos. Mirare mare! În loc să fie un biban sau un şalău este o frumuseţe de caras de peste un kilogram înţepat chiar de lângă gură. Se pare că vroia să fure grubul şi să îl facă cadou prietenului ei ( ei, că era o ea ) probabil azi de sf. Valentin. O ajut să se caţere pe mal şi o adăpostesc de soare în geanta mea încăpătoare şi călduroasă.
Cum pescuiam eu mai cu foc mă trezesc în spatele meu cu un veteran al Dâmbovitei, un pescar înrăit, dotat cu o răbdare de fier, cu numele de scenă Robert. Cum ne cunoaşteam destul de bine începem să pescuim umăr la umăr şi să depănăm amintiri din sezonul trecut. Între două capturi virtuale din povestirile noastre văd în fir o pişcătură pe care o amendez fără drept de apel. Dril frumos la capătul căruia Robert scoate cu nedespărţita lui gafă un salău frumos de peste două kilograme. Îl rog să îmi facă câteva poze cu carasul şi cu salăul abia scos. Cum făceam poze cu baboii, în dreptul nostru opreşte un jeep la volanul căruia se află o frumoasă doamna şi care spre surprinderea noastră ne urează: Fir intins ! Îi multumim politicos şi ne continuăm treaba. Odată terminată partida foto ne dăm seama că timpul acordat pescuitului pe această zi, este aproape de sfârşit. Cu ochii la ceas mai fac câteva lanseuri şi decid să închei această partidă care în acest moment împlinea frumoasa vârstă de 2 ore.
Hotărât să nu îmi iau prea mulţi pumni de la Gabi de cum ajung acasă mă apuc să curăţ peştii după care ţiplez şalăii şi îi bag în congelator iar carasul îl crestez ca un pietăne şi îi dau un praf de sare. Bipul Găbiţei nu întârzie să îmi dea de ştire că în 10 minute şefa este acasă. Pun tigaia pe foc şi mă apuc să curăţ câţiva căţei de usturoi pentru un muşdei cu iaurt. Pun carasul la prăjit şi casa se umple imediat de o aromă inconfundabilă şi delicioasă de peşte prajit. Nu opresc bine focul că şi sună pisică la uşă, atrasă parcă de mirosul peştelui prăjit şi stropit din abundenţă cu zeamă de lămâie. Am uitat să vă spun dar în paralel cu prăjitul peştelui şi cu preparatul muşdeiului, am încălzit şi câte un bol cu ciorbă de peşte dreasă cu smântână şi ardei iute. Aşez masa, savuram delicatesele şi astfel scap de bătaia zilnică dată de şefa mea, aşa simbolic ca semn de iubire. În încheiere să spun!… folosiţi timpul la maxim şi nu vă daţi în lături să ieşiţi la pescuit chiar dacă aveţi libere fie şi numai două ore. Nu se ştie niciodată de unde sare “iepurele”, oricum ar fi el, cu dinţi, coadă sau dungi.
Fir întins!
By Valentin Oprişănescu “Vijelie”
Februarie 17th, 2008 at 3:44 pm
haha …..povestire ”urbana”….made in bucuresti…….interesant sa dai la peste inconjurat de agitatie ,semafoare,tarani de orash, dar si doamne bine…..foarte foarte interesant sa stai in capitala sau oarsh super mare si sa ai acces la ”apa” in 10 -20 de minute…..foarte tare ….mai ales ca unii mai si prind….bravo tata …frumos
Februarie 17th, 2008 at 4:11 pm
frumoasa povestea daca frumosi sali
astept una cu ceva stationar 
:P 
o singura rugaminte : daca ti la silueta prietenilor tai te rog nu mai descrie mancarea, modul de preparare etc. eu dejea salivez :((:(( gandinduma la un salau sau o ciorbitza :((:(( si incep sa mananc tot ce gasesc prin casa
Februarie 17th, 2008 at 4:22 pm
Ca sa scapi de gura sefei poate ai vrea sa editezi postu si sa scoti doamna bine din peisaj.In rest cum ziceam “Salau in bucuresti cine ar fi crezut?”.La aia cu bafta trebuia sa le o feri cate un jig in parbriz asa preventiv.Fir intins in continuare si la mai multe povestiri.
Februarie 17th, 2008 at 5:57 pm
pescuitul in oras are ceva special… mai practic si eu asa ceva din cand in cand, in vacanta de vara sau in plina iarna in cluj
frumoasa povestea, mai ales ultima parte cand lai facut pe greere sa saliveze 
dar, vorba lui, cu ceva de stationar nu ne onorezi? am citit in infopescar articolul cu mrene, foarte bun!
Februarie 17th, 2008 at 6:54 pm
Bai, cinci ani de facultate am trecut aproape zilnic pe langa locurile astea, da nu mi-am inchipuit nici o secunda ca pot tine asemenea pesti !! Salau de 2 kg in Dambovita…as fi pierdut multe beri pe un asa pariu…in plus fata de alea pe care mi le-ai castigat pana acum….hehehehe…si pe care inca ti le datorez…Oricum,vad ca ar rebui sa imi reconsider parerile pe care le am in privinta apelor din imediata apropiere…cine stie cate partide faine am pierdut stand in casa si plangandu-ma ca nu am cum sa ajung pe malul Dunarii…
Mmmm…deja prevad o scurtare a programului de lucru pt saptamana urmatoare..
Februarie 17th, 2008 at 8:05 pm
bai sa-mi bag … de salau nu zic nimic … da’ cu bietu’ caras ce-ai avut?? :-))))
acu’ sa vezi aglomeratie pe malu’ dambovitei:-)))
Februarie 17th, 2008 at 8:40 pm
…vajule stii cum se numeste stilu?
pescuit la tramvai
ani de zile au ras baietii de mine ca intre doua administratii financiare la dus ceva acte contabile sau in pauza de masa a lucartorilor de la birou x pescuiam la tramvai in bucuresti
nu o data am avut urarile din masina adresate si ursu a mers mai departe
afurisit oligarh ramai:)
Februarie 17th, 2008 at 9:45 pm
esti suspect de meserias!felicitari…..esti f f f f talentat!
Februarie 17th, 2008 at 11:01 pm
Parca-i vad pe angajatii ING, la costum, pe la pranz, cu jigurile-n apa …repede, care-l ia pe cel mai mare :))
E plina tara asta de salai si noi nu stiam …:D
Februarie 17th, 2008 at 11:08 pm
Bravo! Tine-o tot asa!
Februarie 17th, 2008 at 11:19 pm
sa dea domnu sa ne tina sanatosi ca de povestit… om avea noi ce
ca doar prindem peste hahahaha 
Februarie 18th, 2008 at 10:31 am
Pey bine mey vijelie noi batem sute de km sa luam un strapazan si u il iei de sub nasu nostru, bv tie !!
Februarie 18th, 2008 at 1:29 pm
Scapa saracii pesti de monofilamente, mamaligi, baboi, plase si alte alea…si tocmai cand se invatzasera si ei sa manance chinezi la geamantan, vine Vijeliosu si le da cu chartreuzul pe la nas….
Nu mai poate domle pestii sa doarme linistiti
PS: deca te gineam ca faci dinastea pe vremea cand eram student in regie, nu mai spapai de mine…
Nenea …da astia mamaliga nu mamanca?!
Februarie 18th, 2008 at 6:03 pm
buey, de unde si pana unde ai prins tu salaii aia pe Dambovitza! Arata ca scosi de la Carrefour de langa colt de pe pat de gheata! Eu zic ca cu lanseta aia aruncacioasa ai aruncat pana la aia la raionul de pesti cu jig de 42g ……le-ai spart capul tantzicilor alora si le-ai scos cu o miscare dibace, din incheietura cum numai tu sti vreo 2-3 salai de pe masutza :))))) …..dar cu carasul te cred….te pupa tata!
Februarie 18th, 2008 at 6:17 pm
asta e chiar de tot, cum ma din inima bucurestiului?!
Februarie 18th, 2008 at 6:23 pm
Esti de speriat :))))))))))))))) tu esti in stare sa scoti salau si din balta din fata blocului:)))))))))))))))
Bravo tie!!!!
Februarie 18th, 2008 at 9:14 pm
bai vali, povestirea asta a ta aduce un pic cu filmul lui Mungiu
Februarie 18th, 2008 at 9:19 pm
e tot mai aproape de niste premii internationale si de afirmarea ta pe plan mondial
Februarie 18th, 2008 at 10:01 pm
omu’ e satul de premii …………acum e la superclas …..adica face demonstratii……scrie povestiri pt noi …….d’astea …..vijelie rullz
Februarie 18th, 2008 at 10:03 pm
apropo de premii internationale ..omu e vicecampion modial ..2007 …….auzi”’ e aproape de premii .””’………da-ti o cautare pe google” valentin oprisanescu ”………..haha…vijelie rullz
Februarie 18th, 2008 at 10:12 pm
am gresit ……in 2007 ROMANIA a iesit pe locul 9 …domnu’ vijelie face parte din ekipa…….e vorba de campionatul mondial …..a avut loc in serbia..9-10 iunie
Februarie 18th, 2008 at 11:53 pm
fane, daca eram vicecampion mondial ma pupam singur in cur ca pisica hahahahahaha oricum sa dea dumnezeu sa ajungem si acolo
Februarie 18th, 2008 at 11:55 pm
un loc mai bun am obtinut la mondialul din Croatia si anume locul 8
deci mai bun decat locul 9 obtinut in Hertegovina si nu in Serbia 
Februarie 19th, 2008 at 9:37 pm
Pai bine , Vali , tu mananci doar peste? De la el ai capatat asa atractie gravitationala?
Februarie 20th, 2008 at 10:22 am
pai… nu stiai? cel mai bun peste este porcul
Februarie 20th, 2008 at 10:35 pm
Acum ce sa fac????
Sa vin eu la Bucuresti??….sau vii tu pe la noi????
Sanatate multa!!!!
Februarie 20th, 2008 at 10:42 pm
dan…. daca ai pont
vine baiatu’ 
Februarie 21st, 2008 at 12:34 am
eu iti doresc locul 1 mondial …..nu locul 2 , ca doar noi stelistii suntem obisnuiti campioni ………nu ?
Martie 3rd, 2008 at 6:20 pm
salut ! confirm ca este peste pe dambovita. nu i-am crezut pe cei care-mi povesteau legende cu salai la 3 kile s.a. pana cand anul asta imediat dupa dezghet m-am trezit cu o … stiuca (!) amatoare de shad, cam la 2 kg cantarita din ochi si destul bataioasa, cu lumanari si toata recuzita. Mono de 0,2 nu m-a lasat sa ma si pozez cu ea pe mal, asa ca daca prindeti vreunul o stiuca cu piercing de silicon ofer gasitorului recompensa mare !
Martie 3rd, 2008 at 6:23 pm
cine prinde stiuca ii ofer EU 10 twistere sa o elibereze
Martie 3rd, 2008 at 6:24 pm
oricum asta ar fi fost si intentia
Martie 3rd, 2008 at 6:35 pm
da dar fara recompensa:)
Martie 14th, 2008 at 3:46 pm
sa inteleg ca s-a terminat si iarna si sezonul de povestiri
Martie 18th, 2008 at 8:08 pm
nu s-a terminat dar am ceva probleme si nu imi arde nici sa respir
Martie 19th, 2008 at 1:22 am
am si eu o intrebare a inceput sezonul crapului?ca pescuiesc de mic copil dar totdeauna vara niciodata toamna sau iarna sau etc…multumesc anticipat
Martie 19th, 2008 at 1:23 am
apropo,ma duc sa fac ceva peste…sau mai bine o fripturik de pork ca mi-ai facut pofta cu povestea ta bafta vijelie si tine-o tot asa cu povestile
Martie 19th, 2008 at 9:20 am
salut, a inceput crapul la dunare sau pe baltile supra populate cu crap. Pofta mare la fripturica
ai grija insa la grasimi sa nu ajungi cat mine la 106kg 
fir intins
Aprilie 9th, 2008 at 9:50 am
Foarte interesant ! Asta da, partida! La televizor tot arata ca Dimbovita e poluata, ca nu mai sunt pesti!
Aprilie 13th, 2008 at 12:23 am
Ba, da-o in p…mea! Eu in Regie nu am avut de a face decat cu pesti de suprafata, dar nu as fi pariat nici macar pe niste obleti, dar salau de 2kile! Cand ma gandesc ca merg de 10 ani pe Gostile si nu am prins nici unul mai mare de kilogram.
Aprilie 23rd, 2008 at 8:27 pm
e salau mai mare de 2kg pe dambovita sa luat anul trecut la 5kg jumate
Aprilie 23rd, 2008 at 8:29 pm
eu am luat la uniri la 3kg 800g si carasi vijelie nu este singurul care a prins salai si carasi pe dambovita