Cine nu stie Neajlovul, cu meandrele lui sinuoase printre malurile umbrite de padurea inca netaiata? L-am redescoperit anul trecut, plictisit de timpul pierdut dupa salau, pe iazurile de la Walter si Iepuresti.

Prima reintalnire cu raul, care in mintea mea ramasese doar ca o apa plina de gunoaie, poluata si lipsita de viata, mi-a adus in cale un pusti bronzat, ciufulit si numai cu un slip pe el. In mana avea o joarda de trestie, cu un fir rascopt, o pluta mica de cocean si o ancora in care topaia intr-un picior un brotacel.
“Ai prins mestere ceva?” il intreb eu, mirat ca mai era jumatate de pescar pe balta.
“Abia am venit, caut o punga pentru peste. Nene, n-ai si pentru mine un ac? Ancora e prea mare pentru clean”
“Na ca-ti dau, dar e vreun loc mai bun pe aici? Pe unde prinzi?”
“Va duc eu undeva unde sunt niste ragalii de copac. Acolo am pierdut ieri unul mare.”

Pustiu ma duce prin niste coclauri, abia aveam loc sa trec prin maracinii si mestecenii desi si intr-un tarziu ajung la un cot de rau, cu apa adanca si copaci aplecati peste maluri. Pun un vobler mic, o Dorada verde fluo si ma pregatesc sa lansez.
“Nenea, nu pui momeala?”
“Nu ma pustiulica, asta e momeala. E artificiala!”
“Aaaaaa… am si eu de astea, dar le-am scos ancora sa pun broscuta in ea.”
“De unde ai tu de astea ma?” - intreb eu mirat.
“Pai cresc in copaci. In fiecare zi gasesc cel putin unul atarnand. Dar nu le am cu mine, le tin acasa sa se joace sor’mea a’ mica cu ele. Dar le-am scos la toate ancorele sa nu se intepe cu ele.”
“Mai sa fie!” - imi zic in minte, atunci inseamna ca se pescuieste la greu pe aici.

Lansez, tintesc malul surpat de vizavi, las voblerul putin sa se scufund in timp ce tin lanseta ridicata astfel incat firul sa nu fie luat de curent. Cand simt ca a ajuns jos, recuperez lent, cu scurte opriri in apropierea fundului. Trosc! Imi da ceva, intep. Am agatat… dar nu.. agatatura se invarte putin pe loc, domol, apoi o ia juma de metru in amonte si intr-o clipa se retrage brus, intr-o viteza incredibila in aval. Ghinion, n-am loc sa intind lanseta, ma dezechilibrez si cad in apa. Scap lanseta si o vad cum se duce la vale dupa cot, pina n-o mai vad…

“Nene, daca va scot lanseta imi dai mie pestele?”
“Da ma. da. Hai du-te. Si iti dau 10 lei ca sa te usuci mai repede!… Nu. 50.” si-mi fac sperante ca Dumnezeul pescarilor mi-a scos norocul in cale. I-as fi spus inger, dar parca-i prea bronzat sa poarte aripi albe.
Pustiul o ia la fuga printre boschetii de pe mal, arunca joarda, se arunca in apa si dispare si el dupa ocolisurile Neajlovului.
Ce mai, eram rupt, jegos din cap pana in picioare si mai negru de suparare decat culoarea naturala a kinderului. Deja ma mustra constiinta… Pote moare dracu’ si apar pe post la OTV.

Nu trec cinci minute si dupa cotul raului, dintre salciile roase de apa si ploi apare rasufland din greu pustiulica cel bronzat. Vine alergand spre mine, cu lanseta in mana de care atarna legat de varf un fir de nailon.
“Poftiti, am adus-o” - si-mi intinde lanseta cu pluta plina de noroi.
“Ma! Da mulineta unde-i?”
“Ce mulineta nene? Eu v-am spus ca v-aduc lanseta. Nici peste nu mai era in ea… Ce e aia mulineta? Ati zis ca-mi dai 50 de lei.” - a inceput tiganusul sa se smiorchaie.
Dau sa-l apuc, se zmuceste brus si sare in apa. Vidra da repede din brate, trece pe malul de vizavi, se uita la mine si-mi zice cu gura pana la urechi: “Nene! Stii ceva?… BAFTA”. Si dispare chicotind in stuf.
Era Duminica Orbului. Oare ce a fost? Stiuca sau clean mare?

This entry was posted on Miercuri, 26.Decembrie.2007 at 3:59 am and is filed under Bile. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.