Ora 4.30, trecute fix. București. Cip ajunge la mine acasă și îmi dă semnalul să cobor. Finuț, cu toată recuzita de talăngi, claxoane, goarne de stadion … - chestii de genul “să nu deranjăm vecinii”. Încărcăm bagajele mele și plecăm să îl luăm și pe Biluță care deja făcuse șanț în asfaltul din fața blocului.

Ora 5, dimineața. Suntem deja în afara Bucureștiului și gonim spre visurile doldora de șalăi grași. Sutele de kilometri par mai lungi ca oricând acum în iarnă când ziua este așa de scurtă. Odată ajunși în “zonă”, Biluță îl sună pe “ghidul local” Vlad, și el pescar înrăit de spinning, care urmează să ne fie călăuză în această nouă aventură.  

Ora 7.30 - 7.45. Ne salutăm scurt și cu Biluță, basculat în mașina “ghidului”, și pornim la drum. Dupa 20 – 30 km ajungem la o balastieră superbă unde în 5 minute toți patru eram deja cu lansetele în apă. Începem să pipăim locurile și constatăm că apa, la 40 de metri de mal, este cam de 6-8 metri, cu un curent destul de puternic. Venind spre mal are o coamă de nisip dupa care urmează alt șenal. Lângă mal, din canalul respectiv, urcă un perete de humă căptușit cu pietriș până afară din apă. Primele 2 ore trec greu din cauza frigului amplificat de vânt care ne obligă să “aburim” inelele la fiecare 4-5 lanseuri. Deodată auzim un strigăt din direcția unde știam că dispăruse ultima data Cip. Uit de durerile de coloană și de multele kilograme în plus și o zbughesc spre el sprinten ca o gazelă impala urmarită de gheparzi. Când mai aveam 10-15 metri îl văd pe Ciprian că iese de sub un mal abrupt cu o bestie de șalău de 3,5-4 kg. Incep discuțiile și ochii tuturor caută pe ascuns să vadă jigul și shadul câștigător. Clar este un shad de 12 cm, chartreuse cu gliter, pe un jig de 21 grame. În 2 minute constat ca toată lumea pescuia cu același jig și cu același shad. Mă bag câțiva metri mai în aval de Ciprian și cam la al patrulea lanseu în anafor simt o ciupitură slabă în fir. Înțepătura scurtă A’LA VIJELIE face vargă să se încovoaie și să îmi dea de veste că la capătul liniei cineva dă din cap nemulțumit. Drilul este destul de scurt și cu ajutorul lui Cip scot pe mal un șalău de 2,5kg. “Bun și ăsta” zic eu și îl parchez alături de celălalt șalău. Timpul trece cu repeziciune și nu mai avem nici o trăsătură….

Ora 13. Ceasul rău pentru șalău. Decidem să plecăm să căutăm alte locuri, la câțiva kilometri în amonte. Vedem un loc superb, cu apă foarte adâncă și cu o mulțime de obstacole de tot felul, de la pietre mari la copaci căzuți în apa care are până la 8 metri lejer. Dăm aproape o oră toți patru fără niciun rezultat după care decidem să o luăm la picior. Alți kilometri, alte locuri fără niciun rezultat, în afara frumuseâții locurilor și o fătare de mioară on-line. Decidem să ne întoarcem la locul unde prinsesem dimineața șalăi. Ajungem sub amenințarea ceasului care se grăbea “fără rost” și începem iar pescuitul - ce-i drept, cu un mic avantaj, acum știam oarecum locurile după pipăiala de dimineață. Ne dispersăm și începem să pescuim. Găsesc un loc intersant cu două canale de-a lungul malului și o cădere bruscă cam la 5 metri de mal. Îmi dau seama că această cădere are “puterea” să ascundă ce îmi doresc eu - anume șalăi mari, și că nu mai am de făcut decât să o controlez la centimetru pentru a avea rezultate. La a “N”- a lansare văd pe fir o mușcătură puternică. Șocat înțep scurt și varga se blochează de parcă ar fi fost agățată, dar asta numai pentru câteva fracțiuni de secundă, după care o ia ostășește la pas de defilare spre amonte, scuturând rar și apăsat din cap…. După “negările” lui îmi dau seama că am de-a face cu un șalău destul de mare. Îl strig pe Biluță și pe Vlad dar aceștia sunt mult prea departe să poată ajunge la mine în timp util. Caut cu privirea un loc să pot să cobor la apă și îl văd la circa 10 metri de mine. Malul, cu toate că era înalt de 3-4metri și destul de instabil, îl cobor sprinten ca o gazelă. Ajung la apă unde “cineva” se rățoia la mine cu niște dinți superbi. Drilul mai durează circa 2-3 minute după care îl apuc de sub opercul și îl scot pe mal. Urmează fazele standard, poze, întrebări: La ce? Cu ce? În ce fel?… Îi chem lângă mine pe Vlad și Biluță și le predau “geografia” locului și mișcarea câștigătoare. Minutele trec cu repeziciune fără să se mai întâmple ceva Mă duc să caut alt loc în amonte cu câteva sute de metri, cu Vlad pe urmele mele, doar doar de s-o lipii “ceva” știință și de lanseta lui … În timpul deplasării îl întreb unde este locul unde agață cel mai tare iar acesta îmi arată un loc nu departe de zona unde ne aflam. Ne ducem amândoi să dăm în acel loc și în timp ce îl tineam de vorbă despre pescuit și superstițiile legate de … baftă, fir întins, căcat în traistă, sau pe băț, îl văd că înțeapă scurt și lansetuța lui de junior se încarcă până la refuz. Urmează un dril scurt și îi scot pe mal un șalău de 3 kg. Poze! Este ora să plecăm acasă și ne cam grăbim ca avem de parcurs peste 250 km. Ajunge și Cip la mașină, trist că a mai avut un “infractor” mare în vargă, dar care din pacate a reușit să evadeze. Strângem lansetele și plecăm spre casa mulțumiți de prima noastră ieșire într-un “tărâm nou”, dar cu mari resurse pe viitor.
Restul e poveste.

Valentin Oprisanescu “Vijelie”

This entry was posted on Vineri, 21.Decembrie.2007 at 6:51 pm and is filed under Vijelie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.